Printre puținele cărți (din păcate) pe care am apucat să le citesc în ultimii 2 ani, se regăsesc și câteva biografii, unele dintre ele fiind ale unor oameni pe care poate nu îi apreciez atât de mult încât să fiu fan declarat.
Și atunci a devenit de multe ori normală întrebarea în cercul de prieteni: De ce citești așa ceva?
E simplu, îmi place să înțeleg procesul de gândire a oamenilor.
Am descoperit scriind și citind alte bloguri că oricât ai încerca să ascunzi sau să prezinți sentimente diferite, scrisul are un fel foarte comic de a te dezbrăca și a-ți arăta adevărata față.
Jocul de poker este destul de asemănător cu scrisul – dacă ai o mână bună și încerci să o prezinți ca fiind proastă, sunt mari șanse cineva să te citească și să își dea seama.
Ăsta este poate motivul cel mai important.
Pe lângă procesul de gândire, imi doresc să înțeleg mai bine evenimente care s-au întâmplat și motivele din spatele lor.
Următoarea întrebare naturală care vine după această explicație este:
Și ce ai înțeles/aflat din ele?
Pe lângă răspunsurile la curiozități, toate biografiile sportive au avut câțiva numitori comuni:
– toți au avut un momentum de care au profitat, nu s-au lăsat doar duși de val
– viața personală și schimbările din cadrul ei influențează enorm o carieră (asta se transpune direct și în activitatea profesională non-sportivă)
– norocul vine pe la toți, depinde cine profită.
Și poate cea mai importantă concluzie (sunt sigur că e firească pentru mulți, dar nu poate nu toți o aplicăm) – dorința. Dorința de a face te aduce în zona aia (the spark, the zone) unde îți depășești condiția și faci performanță (repet, nu se aplică doar pe plan sportiv).
Ca fapt divers, de la același cerc de prieteni am primit de Crăciun . Comic, nu?
