Cu greu am început să scriu. Vroiam să citez de la nebuloasa pentru că mi s-a părut cel mai potrivit articol, după am vrut doar să felicit oamenii care s-au implicat, dar cred că mă consideram artificial.

Am un respect enorm pentru persoanele proactive, care nu au așteptat ca cineva să le pună totul pe tavă și să zică ”gata vere, am organizat” ci s-au chinuit, stresat, distrus psihic pentru Daniel.

Acum, cel mai important lucru este, cum a zis și Raul să existe o continuare la ce s-a întâmplat sămbătă. Dar față de alte activități, va fi de 10 ori mai greu să te ridici la același nivel. De aceea poate nu vor fi de ajuns 3,4,5 persoane care să fie cele proactive, vor fi nevoie de 20,30 care să se implice cum s-au implicat oamenii pentru evenimentul de la Timișoara. Pentru că, la nivelul ăsta, nu ajunge doar să donezi, trebuie să fii mai sus 🙂

Sunt mândru că îi cunosc, mândru că am donat, mândru că am participat. Data viitoare vreau să fiu mai mult. Data viitoare vreau să simt că am făcut diferența, nu doar că am contat. Vreau să fiu ca Tița, Cristina sau Raul (Pisi, ești ultimul pentru că ești bărbat….)