Flashback din nou

M-a apucat melancolia și mi-am adus aminte iară de America. M-am întâlnit zilele astea la o bere cu cineva care zicea că tot ceea ce apare la televizor despre americanii care se ajută între ei e marea minciună. Că tot ceea ce fac ei e să mușamalizeze și să scoată bani din orice.

Da ok, o fi așa. Dar dacă îmi dau exemplul meu? Român, venit printr-un program mediocru în America, ales de o familie care mi-a văzut 2 poze și a citit un dosar stufos pe care l-am completat după bunul meu plac. Și a fost primit regește.

Și ce au primit ei? Nimic. M-au ținut 1 an cu mâncare, cazare, transport, până și cadouri gen haine și accesorii de parcă eram copilul lor. În nici un moment al anului nu mi-a fost reproșat 1 cent cheltuit. Atunci mi-am zis că sunt un norocos pentru că am nimerit așa mișto. După am aflat că am plecat în anul ăla 30 de oameni din Timișoara, aproape 500 de copii din țară și per total cam 210.000 de copii din tot globul au avut norocul meu. Așa că ospitalitatea există

Și există și în România. V-am povestit că eu mă joc și cănd merg la concursuri în afara Timișorii dorm de obicei la prieteni cunoscuți prin intermediul comunității de gaming? Da deși m-am jucat foarte puțin în ultimul an, tot am ținut legătura cu ei.

Deci da, internetul funcționează și ospitalitatea există

(da, articolul ăsta are legătură cu berile date de dan)

One thought on “Flashback din nou”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: