Am început să am o problemă cu oamenii care își întrec ambiția și încep să sufere modificări de personalitate.
Un exemplu public sunt politicienii în campanie, care se comportă de parcă ar avea ochelari de cal și ignoră totul în jur. Aruncă cu noroi în loc să încerce cu adevărat să facă un plan și să îl prezinte.
Și la fel de bine putem povesti de manageri de companii sau de departamente care sunt orbiți pur și simplu de ambiția a se implica în tot și orice.
Omul prea ambițios devine arogant și începe să uite. Pe el nu îl interesează nimic altceva, doar să meargă în față. Sacrificiile pe care le face sunt în relațiile inter-umane și răspunsul lui este același tot timpul:
Pentru glorie trebuie să o fac, ăsta e destinul și așa va fi mai bine.
Nu știu dacă este neapărat un lucru bun faptul că după câțiva ani de muncă știu să îmi dozez ambiția. Știu să aleg luptele și știu când să fac sacrificii. Deși nu pot să bag mâna în foc că o fac de fiecare dată corect, măcar încerc.
Ce știu este că eu încerc. Încerc să lupt corect și să nu calc prea mulți oameni pe cap.
Lumea și-a restrăns atât de mult câmpul vizual încât ambiția a devenit mândrie. Mândria înainte de profesionalism.
Uneori cand oamenii isi depasesc ambitia se intampla ceva rau http://t.co/oIpv2e8D
Ai vreun exemplu concret ?
da! politicienii 🙂