Tot am zis la lume că voi scrie despre fenomenul ăsta, dar am tot amânat că nu am știut cum să îmi organizez mințile.
Cred că acum, mai ales că sunt plictisit de moarte după ce am încercat să citesc 3 cărți cu 3 profiluri diferite în același timp, mi-am pierdut 2 ore în Sims4, după ce Dan mi-a povestit de el până la 6 dimineața și după câteva săptămâni bune de vorbit în exces la telefon. Așa că da, e cel mai potrivit moment să scriu.
Ce înseamnă pentru mine apartenența la comunitate ? Înseamnă nevoia psihică de a contribui la un fenomen, de a fii inclus într-o organizație, sistem oricare ar fi domeniul sau tematica.
Am o mulțime de momente care le pot da exemplu de-a lungul vieții mele în care am fost pur și simplu dependent de sentimentul ăsta. Am început cu tenisul, unde nu mi-a ajuns niciodată doar să mă joc de plăcere, a continuat cu echipele de fotbal ale școlii, trupa de ”șmecherași din generală” și s-a ajuns la jocurile electronice (jocuri, pentru că la noi nu e sport ca la alții). Da mă, m-am jucat cantăr. Nu am fost cocălar, terminat, prost(discutabil) sau antisocial ca să mă refugiez în spatele monitorului. A fost doar o pasiune.
Acum, pentru mine e cuvânt mare. Nu știu câți oameni citesc cărți despre leadership, management de personal și d-astea la 16,17 ani, ca să fie în stare să manager-uiasca o echipă de counter-strike. Sau câți și-au pierdut în timpul liceului(liceul față de alții, NU l-am făcut acasă) 70,80% din timp prin cluburi de net, căutând tot timpul ceva nou despre joc, ligă sau echipe.
Prima oară când m-am lăsat de jocuri și am început să lucrez mi-am dat seama că virusul, dependența sau cum vrei tu să i-o zici, se transmite în orice domeniu. Am fost la fel de nebun cu lucrul, la fel de intrat în transă ca și restul lucrurilor care m-au interesat mai mult.
Cum știi dacă și tu ești maniac ca și mine? Ai momente în timpul zilei când ești la muncă, cu prietenii, la film, la budă sau înainte să te culci și te gândești obsesiv, îți intri in film si vizualizezi ceea ce îți dorești când ești implicat și ai apartenența asta? Da, sigur ai, dar nu realizezi. Dacă nu ai, înseamnă că nu îți vei dori niciodată să colaborezi cu mine 🙂
Și ca să revin la motivul principal pentru care am scris chiar azi despre acest fenomen, echipa mea, de care sunt foarte mândru apropo, au luat locul 4 la calificările pentru WCG. Nu e ceva extraordinar, dar am stat cu sufletul la gură, am fost bucuros, dezamăgit, agitat și tot timpul le-am trimis mesaje, i-am sunat să le dau ponturi sau idei de strategie pentru a învinge. Și pentru ce? Eu nu mai joc, nu mai sunt împlicat, nu mai fac parte din fenomen. Dar tot simt că aparțin.
Sunt sigur că ”boala” pe care o am, mă va ajuta foarte mult în viață. Știu că la un moment dat, voi găsi nișa sau oportunitatea și mă voi exploata. TOT 🙂
Cristi zi și tu
Respect!
Bai sa stii ca m-ai pus pe ganduri cu faza aia cand te rupi de moment si intri in film.. mi se intampla
Haha, chiar se întâmplă 😛
Ma, si la mine se-ntampla la fel. Ocazional, eu ma mai intorc la vechi pasiuni din categoria gaming, de dragu’ vremurilor de alta data. Am un lot de nostalgici cu care ne-ntelegem cand si pentru cat timp sa revenim la vechile securi ale razboaielor cibernetice. La mine, Blizzard is vinovati de sentiment.
Si da, ajuta. Apartenenta asta. Te duce la perseverenta, te face sa vrei si sa incerci sa-ti depasesti limitele. Si nu multi sunt in stare sa treaca de limita apartenentei pentru a vedea apartenenta ca factor motivational pentru progres 🙂 Cu treaba asta tocmai mi-ai dat un motiv in plus pentru care te respect 🙂