Plafonatul romanului


Cristina a scris un articol motivațional despre oamenii care nu se mulțumesc cu ce au.
Deși sunt sigur că vroia să atingă doar sectorul care se plâng că nu au bani, m-a atins indirect și pe mine.
Nu sunt de acord să mă mulțumesc cu ce am. Tot timpul îmi doresc să cresc.
Acum 5 ani dacă ascultam articolul lui Cristina, acum poate eram într-o imprimerie și curățam tușurile odată la 2 ore pentru 500 de lei pe lună.
Mă deranjează tare mult oamenii care se plafonează. Oamenii care nu își caută un job, deși nu au bani să își cumpere un suc. Oamenii care stau și o freacă aiurea și își doresc să ajungă milionari.

Am încercat recent să conving un prieten că ar fi bine să își găsească un job în viitorul apropiat. Nu a lucrat niciunde niciodată, pentru simplul fapt că nu îi place. Nu l-a obligat nimeni, așa că a rămas în starea asta.

Încercând persuasiv să îi inspir chef de muncă, mi-am dat seama că ai foarte multe beneficii ca și angajat:

Înveți să te ții de un program

Reușești să te ții de o rutină, cât se poate ea de simplă. Știu că mulți fug de rutină, dar doar pentru simplul fapt că au trecut prin ea.

Înveți să fii mai responsabil

Având la început oameni pe care nu îi cunoști, înveți să te moderezi. Prin experiențele cu ei, aduni și un pic de experiență umană (dacă îți lipsește).

Devii mai procedural

Nu trebuie să te angajezi într-o multinațională ca să existe automatisme. Orice firmă care are 3,4 ani de experiență va avea proceduri clare în unele activități.
Există excepții, știu

Ai un venit lunar, constant

Dacă nu reușești ca freelancer, ești pe punctul să îți pierzi casa sau ce drac mai ai care depinde de tine, e momentul să te gândești serios.

Fără responsabilitatea cea mare

Enorm de mulți oameni fug de propriul business pentru siguranța lor financiară. Mai bine dă faliment vecinul, că îmi găsesc eu altceva.

De aici, pleci mai departe

După ce reușești să înveți ceva din experiența oamenilor din jurul tău, ești pregătit să urci. Depinde de tine unde.

Din 7 miliarde de oameni, minim 2 miliarde (zic eu) lucrează pentru cineva ca și angajat.

Nu e o rușine, caută-ți 🙂

One thought on “Plafonatul romanului”

  1. Să munceşti nu e ruşine, clar! Şi sunt de acord cu faptul că un job stabil iţi pune o oarecare ordine în viaţă. Chestia cu freelancing-ul nu ţine la toată lumea. La fel cum nu toţi reuşesc în afaceri deşi sunt capabili.
    Dar sunt mulţi şi cei care stau doar şi se vaită! Am tot spus în ultima vreme că unii sunt săraci şi de proşti sau leneşi. Mai pe scurt: Get a job!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: