Au trecut 13 ani de când începeam pregătirile pentru Revelionul Mileniului să merg cu ai mei spre centru. Ne-am luat fiecare vreo 4 sandwichuri cu noi, 2 sticle de apă la 2 litri, un tricou de schimb și tehnologie. Aparat foto și video.

Eu nu înțelegeam ce e așa mare spectacol. Mare lucru, văzusem deja câteva reluări la știri din alți ani și era o procedură simplă.
OK, era Revelionul Mileniului dar pentru un copil de 13 ani nu însemna nimic.

Am făcut cam 2 ore jumătate până în zonă, ca de obicei. Totul împodobit, arătos, e totuși o nație care e pregătită și comercială.

Am ajuns cu 11 ore înainte de revelion. Ditamai plictiseală. Tot mai intrebam, retoric, de ce am plecat așa devreme. Mai aruncam câte o întrebare de plinuț ”De ce nu intrăm la McDonalds repede, că e vizavi!”. Nu se putea, ai mei erau pregătiți pentru ce va fi.

Am fost aproape 1 milion de oameni. Câteva tone de confetti aruncate în câteva minute. Am stat aproape 18 ore în picioare, am văzut niște oameni atât de fideli unei tradiții, singurul lucru care puteai să îl faci e să îi respecți.

A fost o demonstrație excelentă. A fost New York.

Cu 2 săptămâni înainte:

Mcdonalds-ul de care ziceam:

Cu câteva ore înainte, deja așezați cuminți în mulțime:

Revelionul în România, cu 7 ore înainte de New York:

Capătul de linie:

Tonele de confetti: