Eu sunt un mare fan al sporturilor chiar dacă nu se vede pe mine 🙂
Majoritatea știți că eu cu Anca mergem săptămânal la tenis, cu lucrul mergem la fel săptămânal la fotbal + squash care e feblețea mea, deși nu am apucat în ultimul timp ce-i drept.

Ei, sunt și un mare suporter. Tot ceea ce reprezintă Timișoara are un mare respect din partea mea. Deși la fotbal suntem compromiși și nu știm momentan ce se întâmplă, baschetul e singurul sport care ține Timișoara sus.
Chiar ieri am bătut Mobitelco al Clujului cu tribunele pline, într-un meci jucat până în ultima secundă. Tița a fost aproape de un infart, sfârșitul meciului a găsit 3 sfert din sală în picioare. S-a terminat 72-71, după ratări incredibile și multe, multe faze spectaculoase.

A fost superb. A fost show, ceva ce ar trebui să fie o chestie normală la fiecare meci.
Pentru mine a fost bucurie. Bucurie sinceră, pentru că eu personal nu am nimic de câștigat de pe urma rezultatelor lui BC Timișoara, exceptând un zâmbet și o stare de bine.

Poze de la meci: