Că tot vorbeam zilele astea cu un amic despre teribilismul american și cum parcă tot mai mult se văd extremele la ei, am citit azi un articol despre un nebun care încearcă să doboare recorduri bizare.

Ca să îi fac o prezentare, Mark Malkoff e același tip care acum 5 ani a vizitat 171 de Starbucks-uri într-o zi în New York, care s-a dus și a locuit și trăit o săptămână în IKEA. Tipul nu cred că are job, dar suspectez că lucrează cu agenții creative care îi propun campanii de genul.

De data asta și-a făcut un abonament la Netflix, un serviciu de streaming de filme (ca și vplay, dar mult mai organizat și LEGAL) și s-a uitat la 252 de filme într-o lună, cam 400 de ore de vizionare. Astea sunt fimele la care s-a uitat și concluzia e că ori nu are preferințe, ori le-a luat total random la vizionat.

Problema societății este că îl încurajează. Pe lângă viralitatea care o provoacă acest teribilism, s-au făcut chiar și statistici despre activitatea lui în luna asta:

• A stat 155 de ore încontinuu în casă.
• A vizionat 30 de ore de generic.
• S-a îngrășat 3 kilograme în 30 de zile.
• În ultima zi s-a uitat 17 ore din 24.
• Plătind $8 pe lună pentru acces nelimitat, filmele au ajuns la valorea de 3,2 cenți fiecare.

Concluzia? Concluzia este că piața de publicitate americană este atât de aglomerată încât orice alt canal poți găsi trebuie să îl exploatezi.