22 de zile. Mulți mi-au zis că e de rău să număr câte zile au trecut de când m-am lăsat de fumat. Din fericire, nu prea trebuie să număr fiindcă mi-am făcut viața ușoară. M-am lăsat pe 1 iunie.

22 de zile. Prea puțin ca să mă considere lumea nefumător, prea puțin ca să fiu sigur că mi-a trecut. Dar totuși de ce simt că m-am lăsat? Pentru că față de alte dăți, sunt stabil emoțional, nu mă las cuprins de emoțiile nefumatului. Sunt pregătit de nervi, sunt pregătit de călduri, sunt pregătit pentru orice vrea să arunce drogul pentru a nu mă pierde.

Am mai avut diferite tentative de zile/săptămâni care inevitabil au venit ca un bumerang și m-au făcut să cred că voi râmâne fumător pe viață.
Singura diferență între ceea ce am pățit în diversele experiențe eșuate și acum este atitudinea.

1. “M-am lăsat de fumat” în loc de “încerc să mă las” , “vreau să mă las” , “încerc să nu mai fumez”
2. M-am lăsat după ce am stins “ultima”. Nu mâine, nu săptămâna viitoare, nu din 1 iulie sau orice alte filme de genul de care am mai avut.
3. Nu mai vreau să fumez în loc de “nu e bine să fumez”, “trebuie să mă las”, trebuie să încerc”.
4. Eu niciodată nu am considerat fumatul o cheltuială. Nici măcar pe la ~20 de ani când aveam tabele cu cheltuieli nu socoteam fumatul. Acum îmi dau seama că în 23 de zile am economisit vreo 400 de lei. Fără să fac nimic 🙂
5. Încep să am gust. Doar zic.
6. Bani. Banii economisiți de pe urma nefumatului sunt cei mai ușori bani pe care i-am făcut vreodată.