Sunt la Iulius Mall la o cafea, după mult timp în care l-am vizitat doar pentru cumpărături necesare.
E la fel cum l-am lăsat, poate doar câteva magazine noi, dar la fel de plictisitoare. Ce mi se pare mie interesant și am tot văzut, românii au bani. Serios, chiar avem bani!
Realitatea nu este la televizor, este în jurul nostru. Vineri seara am fost în cu firma la distracția anuală de Crăciun și am văzut în jurul meu cum se aruncă mii de lei pe distracție. Oameni tineri, care muncesc pe bani puțini, oameni care în loc să strângă, aruncă puținul ăla pe distracție momentană.
Și atunci? De ce ne plângem ca niște fetițe la televizor că nu avem bani? De ce nu putem recunoaște că defapt toți banii pe care îi facem, îi aruncăm pe cine știe ce club de fițe unde berea e de 5,6 ori mai scumpă decât într-o bodegă normală sau pe distracții supra evaluate pentru veniturile noastre?
Sunt de acord cu consumul. Suntem o fostă nație de producători, curentă nație de consumatori. Încă aștept momentul în care se va produce schimbarea de mentalitate. Când banii câștigați vor avea o valoare mai mare decât niște beri într-un club de fițe. Singurul lucru de care mi-e frică e că va trebui să ajungem la cuțit ca să realizăm asta. Și poate nici atunci…
Eu cred ca asta-i mai degraba o problema de mentalitate, de educatie si de viziune in viitor. Zic asta pentru ca sunt foarte multi astia tineri care isi sparg salariile si daca au – chiar si economiile – pentru o seara de distractie.
Ca sa poti fi constient de avantajele unui ban pus deoparte si a cumparaturilor rationale, ai totusi nevoie de un anume mod de a gandi constructiv, ca in situatiile astea, “Carpe Diem!” nu-i cel mai util dicton. Mai ales pe termen lung…
Dai un ban, dar sti ca nu-l mai ai.
Adevarul e ca romanul nu isi vede de lungul nasului.
La fel de adevarat cum si uneori ai nevoie de o seara in care sa-ti spargi salariul si economiile, altfel ajungi la Spitalul 9 Bucuresti sau alte hoteluri asemanatoare. Sau strangi pentru a avea de la 50+ ani viata pe care ti-ai fi dorit-o si la 45 faci infart si mori… de se mai intampla.
Ideal ar fi sa nu te iei dupa ce face vecinul ci sa faci de ce ai tu nevoie sa functionezi in societatea asta.
Uite asta am uitat sa mentionez in articol: Nici sa economisesti 40 de ani ca sa incepi sa iti traiesti viata la 60 de ani nu e bine. Dar totusi unpic de organizare constructiva ar trebui sa existe la nivel de bugete.