Ne gândim la un nou concediu cu avionul pentru anul ăsta (după Paris și Roma) suntem cu gândul la Barcelona, dar avem protestatari în grup care ar vrea să umble cât mai puțin în aer. Așa mi-am amintit de cele aproape 3 zile care le-am petrecut în aer când am fost la școală în USA.

Deși mi se părea greu de crezut, sunt mai mari șansele să mori în accident de mașină decât accident de avion. Deci e în grafic. Oricum, zburați cât mai apucați. Până se dezvoltă un combustibil alternativ care să fie stabil și folosit de consum larg, prețurile biletelor vor crește și crește și crește 🙂

Oricum, eu sunt un fan avion și transportul aerian – timpul economisit este extraordinar. Nu-mi pot imagina plecarea în America cu vaporul sau cu orice altceva.

Experiența care v-o povestesc are următorul traseu : plecare Timișoara dimineață la 11:00 – ajuns la Viena la 11:15 ora locală. Plecare a doua zi dimineață la 5:30 până la Washington DC unde am avut iară o escală îndelungată până la Seattle. La Seattle trebuia să fug ca și căprioru prin aeroport ca să ajung la un avion la 45 de minute diferență față de cel cu care aterizam ca să ajung la destinație – East Wenatchee, WA.

Escala la Viena a fost una foarte mișto pentru că am avut mai mult de 15 ore în care să mă plimb prin oraș și să mă întâlnesc cu oameni.

Apropo, deși aeroportul din Viena nu este mare, arată extraordinar atât pe dinafara cât și pe dinăuntru. Eu am fost cazat în clădirea albă din dreapta pozei.

Ajuns la Washington DC, nu am avut mari emoții la vamă pentru că mai fusesem după 2001 și nu au fost mari probleme. Am primit o hartă gratis a aeroportului și un mare ”baftă”. Dulles este un aeroport-oraș și mi-a luat vreo 2 ore să ajung la celălalt avion. Pe oricine întrebai despre zborul spre Seattle, știa ce să îți spună sau să te ghideze. Nimeni care făcea parte din echipa aeroportului nu mi-a zis vreodată ”nu știu”, ”întreabă acolo” sau genul ăsta de replici.

Marea concluzie este că: noroc cu oamenii. Și asta povestesc oricui care vrea să viziteze America. Oamenii sunt mișto și da,  am avut și eu prejudecăți înainte dar nu toți sunt proști, agramați sau mercenari. Cei care lucrează la instituții de stat sau companii care au relații cu clienții sunt oameni pregătiți, educați și cel mai important, cu zâmbetul pe față.

La Seattle aveam deja 16 ore de când mă plimbam din aeroport în aeroport și am fost foarte aproape să pierd zborul. Acuma deja nu mai e ceva revoluționar să mergi cu un email să te urci în avion, în schimb pe atunci erau foarte puțini care mergeau așa.

Am ajuns la check-in și mi-au zis că mai trebuia să am o hârtie din email. WTF! Toate escalele dinainte aveam bilete propriu zise, însă zborul ăsta îl cumpărasem separat. M-am tot foit, am căutat prin zecile de acte și hârtii care le aveam dar nu era.

Long story short, strictețea lui maicămea de a capsa orice pagină, categorisi și nota totul a fost de vină. Tipa nu verificase ambele pagini pentru că erau capsate ca un caiet, eu nu știam de ce foaie are nevoie, dar noroc că i s-a făcut milă de mine și a mai verificat odată.

Per total, am stat maxim vreo 18 ore în 4 avioane diferite și câteva ore bune în 5 aeroporturi.  Ca și grup sunt sigur că nu ar fi la fel de spectaculos, dar pentru un copil a fost foarte mișto.

Acum că m-am descărcat, pot să vă zic că am înscris postul la concursul organizat de Airlinetravel și Carpatair pentru că îmi place idea lor și premiul lor pentru primul loc 🙂