Acum aproape 4 ani (wow, 4 ani) am avut primul contact serios cu relația dintre un bărbat și o femeie care se blochează în friends zone.
Aveam prieteni comuni, ne-am cunoscut printr-o conjuctură haioasă și am ajuns să ieșim mult împreună într-un trio magnific de 2 băieți și o fată.
Mergeam peste tot împreună, la ștrand, la restaurant, la film, la orice activitate extra-job pe care o puteam adopta. Și a fost foarte mișto. Până când te atașezi prea mult. Și aici se pornește o discutie interminabilă care, dacă o porți cu mine, te voi contra până la nesfârșit. O relație de ”just friends” între femeie și bărbat există doar în filme și în cazuri foarte rare.
Normal că dobitocul(eu coaie, cine plm?), a făcut marea greșeală și și-a dat. S-a atașat atât de mult că era dependent. Dependent vizual, auditiv și olfactiv de aceea persoană. Și m-am gândit, răzgândit, am calculat, am cerut sfaturi, am tot încercat să îmi dau seama dacă e corect sau greșit ce fac.
Și așa că, am luat o decizie care poate am mai regretat-o de câteva ori, dar care poate m-a făcut să mă simt mai bine cu mine.
I-am zis în față, că mi-a furat călcâiele și le-a aprins și că vreau să știe că, deși mi-aș dori foarte mult să se întâmple ceva, nu pot să fac nimic din cauza situației în care eram(unul dintre noi avea de suferit dacă era ceva între noi).
Acum, numai vorbim, nu ne mai cunoastem, dar am vrut să o întreb tot timpul ăsta ceva.
De aia cred că te intreb pe tine: De ce a plâns *să îi zicem Alina* când i-am făcut declarația asta?
Cred ca pentru ca asteptase asta cu mult timp inainte, de dinainte sa-ti fi dat si tu seama, de candva in timp cand n-ar fi fost problematic sau tarziu.
Initiativa n-avea cum s-o ia, ca stim cu totii cum e femeia emotiva cand are ceva de pierdut si din moment ce unu’ din voi ar fi avut sanse sa fi iesit “sifonat” din toata treaba, ma gandesc ca astepta de la tine miscarea. Sa preiei tu riscu’…
Doar ca ai realizat mult prea tarziu si deznodamantul, din pacate a ramas acelasi… 🙁
Da, e ceva
Bre. Nu pot să-ţi răspund la întrebare, dar pot să-ţi spun că ideea de a vorbi despre respectiva chestie cu ea, atunci, nu a fost neapărat o greşeală. Pentru că, plm. Măcar ştii o treabă, nu stai ca “dobitocul(eu coaie, cine plm?)” cu j’de mii de întrebări, de să încărunţeşti la 30 de ani!
Dacă o să vină cineva să-mi “răspundă” că “da, bă, dar măcar o avea de prietenă”… bad luck. Amiciţia aia era oricum CAM compromisă de o parte.
Probabil că a plâns pentru că, la un moment dat (poate chiar atunci) simţise şi ea acelaşi lucru. Sau poate avea o zi ciudată, chestia asta a picat într-un moment nepotrivit şi i-a pus capac. Poate că deplângea încheierea prieteniei aşa cum o ştia ea – în general, după discuţii de genul, lucrurile nu au cum să mai fie vreodată la fel. Or mai fi şi alte “poate că”-uri, dar astea sunt primele care mi-au venit acum în minte ca motive plauzibile 🙂
Anyway, we’re women… câteodată ne apucă plânsul şi nici noi nu ştim de ce. That’s the beauty of it…:D
@Deme venisem de la un party, am băut amândoi, dar cred că asta a făcut să fie și mai sinceră
@dementica: Poate din punctul vostru de vedere se numeşte “the beauty of it”. Din partea noastră se numeşte “a, uite încă 3 fire albe”! 😀
destul de probabil sa fi plans de ciuda. Poate la un moment dat stateati amandoi si’l asteptati pe celalalt, da nu ti’o mai spus si de ea din lipsa de rost.
Oricum, patasti. Uneori e mai bine asa, alteori nu.
Sau a plans pentru ca nu iti putea raspunde in acelasi mod. Stii, nu suntem chiar chioare asa de felul nostru. Poate spera ca nu se va ajunge acolo, pentru ca asta inseamna intr-adevar o ruptura intre voi.
Sau poate, cum ziceau si ceilalti, a plans pentru ca ar fi vrut, dar nu se putea in momentul ala.
Dar cum de ti-ai adus tocmai acum aminte de asta?
@crinutza era in draft de aproape 3 luni. Am povestit la doar vreo 3 persoane, si una dintre ele a zis ca e misto si sa o scriu.
Asa ca am scris-o 🙂
Era mai romantic daca ziceai ca ai vazut-o pe strada si te-au invaluit amintirile, etc etc 😀
@crinutza da, dar nu era adevărat 😀
eu am trecut prin exact aceasi situatie..eu fata..eu nu am inceput sa plang..dar imi cam dau seama de ce..pentru ca in conditiile astea toata frumusetea relatiei de prietenie a cazut..nu mai e..tind sa cred ca de aia..si eu am cam intrerupt legatura, e mai simpul asa, nu il ranesc si nici nu ii dau sperante..e trist..ca imi era un foarte bun prieten..dar nu vreau sa il ransesc tocmai eu
1. nu a simtit la fel ca tine si a stiut ca ala e momentul in care se va strica o prietenie.
2. a simtit la fel ca tine si a plans de fericire.
3. a simtit la fel ca tine si a plans pentru ca stia ca nu “poate” sa spuna da! ( unul dintre voi 2 ar fi suferit).
4. s-a simtit vinovata ca poate din cauza ei ai ajuns sa te atasezi atat de mult de ea
5. a fost emotionata, confuza, nu stia ce voia dar se gandea ca impreuna nu puteti fi
Ar mai fi variante..dar cam atat pt acum 🙂 Si scuze ca m-am “bagat” pe aici dar nu m-am putut abtine 😀
Daca o fata vrea sa fie cu tine…o sa iti spuna intr-un fel sau altul…o sa iti dea de inteles si trebuie sa fi cretin sa nu iti dai seama. Daca dupa ce i-ai spus ce i-ai spus nu ati fost impreuna…e clar ca a plans pentru ca-i parea rau ca te-a pierdut ca amic si nu avea nici o intentie sa fiti mai mult de atat.
Cat de penali sunt oamenii care insista (fie ca e fata, fie ca e baiat) si spera ca celalalt o sa spuna “DA” la un momentdat. Daca persoana de langa tine vrea sa fiti impreuna nu trebuie nici sa insisti, nici sa te uiti obsesiv dupa gesturi cu subinteles.
Roxana ?
Really cool blog, many thanks for a cool article and Happy new year! Let 2011 be a good one for you 🙂